A fost Țara Galilor
Era momentul ospățului
Vinul roșu era înghețat în cârpele de la stânci
Și fetele alese își răbdau destinul.
Furtuna marii nordice nu a stins focul
Nimic nu reușise să încălzească pământul.
Balaurul aștepta ofranda,
Oaspeții așteptau mâncarea
Și fetele tinere, moartea.
Fiecare inimă are sonetul ei,
Mai de preț ca orice există sub adâncuri.
A fost Țara Galilor
Elena
Cea mai frumoasă dintre muritoare,
Elena și-a încoronat surorile cu slavă și trufie
Iar în lumina soarelui
Ne împletea părul cu trupul nimfelor,
Iubitele lui Zeus,
Ele adunau florile de pe morminte.
Pentru noi, războaiele s-au câștigat
Bărbații noștri ne-au dat ce-i mai de preț.
Mi-ai șoptit:
Ei sunt robii frumuseții,
Să-i cinstim cum se cuvine!
Și sângele stăpânilor ne-a iubit vitejește.
Ave, Împărăteasă! În Troia e liniște
Să cântăm împreună imnul gloriei
Căci numele nostru e scris în pietre.
Aripi de plumb
Strălucitor, un șoim
Cu pene sălbatice de mătase aurie
A zburat din cerul lui curat până la mine
Și mi-a șoptit cuvintele unui suveran:
Lumină, cer și fericire.
Într-un ochi avea soarele
În celălalt luna.
El știe!
Flautul la care cânt se aude și astăzi
Aripile mele sunt de plumb și cresc
Iar trompetele deschid porțile veșniciei.
Suntem două păsări ale aceluiași soare
Să dansăm în cinstea lui!
Să dansăm
Până când florile vor dispărea de pe pământ.
De chipul meu
După secetă,
De chipul meu am lăsat să se bucure pădurile
Ochii mei i-am dat câmpiilor de piatră
Și sunt o primăvară plimbată
Pe un covor de ani bătrâni ai pomilor.
Dar eu, dragostea mea, nu mă pot dezgoli.
Sunt avară de fragila mea tinerețe
Și am o delicată înfățișare.
Un zgomot al vântului într -o cupolă
E chipul meu de când am părăsit norii
Să fiu eu codru, încântare
Toate anotimpurile, îndrăgostită
Să vizitez orașe în tablouri, iubită
Să port o piele proaspătă de frunze:
Ca pe o haină, o haină a mea, tânără.
Sărmană frumusețe!
