Chemări în noapte
Întrebare pe carnea mea
molii solare
Noapte, viermii tăi
ca un fagure
mănâncă vina mea
De unde? Cine? Încotro?
Viață
Rost
Mai bine tăcere
ghilotină amară
peste cuvânt
defunct
Mistică
Unire
Mormânt
Dor
Nespus
Sus
În curând...
CEC
Liniștea picură în inima mea
tortură chinezească
vocea ta cu anii
neauzind
Ca un CEC în alb mi-a rămas imaginea ta
în pupila tăiată cu zimți de argint
Între mine și tine sunt atâtea litere
un orb ar putea scrie biblioteci întregi
iar eu
vrând să-ți sărut buzele dintre picioare
leg litera A de E
În Marea Trecere
Pare că încă mai trăiesc
nu-s nici plin nici gol
pășesc egal lovindu-mă uneori de umbre
Cuvântul e mai prețios decât aurul
și poate de aceea oamenii au devenit ieftini
și ușor de amanetat
Norii aceia anunță ploi
dar lumea crede că e bine
încă poți să mănânci mici în piață și să bei bere
încă poți să-ți susții echipa favorită
încă poți să înjuri politicienii
încă avem bordeluri și droguri
și mc.donalds deschis non-stop
În stație mă așteaptă încă doi oameni
Patru fără zece
Pentru puțin timp o irealitate atât de lungă...
Oare mașinile acestea trec prin fața mea
ca o ironie a șanselor irosite?
dar cum să prinzi chiar și una singură
să te arunci în față și să prinzi o șansă?
trupul meu e prea fragil se sfarmă la fiecare pas
Patru și două minute
Ar trebui să vină autobuzul albastru
s-au scumpit tare biletele
toate se scumpesc și toate au un preț
poate că de aceea cămilele poartă ace în urechi
când trec pe trecerea de pietoni
iar mașinile le lovesc din plin
în gol
Dar de ce nu mai vine autobuzul
Patru și două minute
și timpul de ce stă pe loc
Teoria literaturii
O să vă cânt noua poezie-cimitir
ca un necromag o să fac să danseze
prin fața ochilor voștri formele goale
de dincolo și de aici
O să împodobesc cavoul cu flori alese
în timp ce coasa va defrișa
prin pământ
iar tămâia vă va intră prin urechi
în gură
să vă spele picioarele
sunt un copil cu o păpușă
mă joc
cu un sentiment
cu un gând
cu mine însumi și cu voi
cei adunați la acest priveghi
„Optzeciștii ne-au făcut colivă
și de-atunci tot mâncăm
de-aia am făcut burtă și ni se tot apleacă”
poietic vorbind
„Cu ei poezia noastră a devenit mică
atât de mică
îți trebuie microscop și pensetă
atunci când o cauți prin pantaloni”
„Dar măcar stăm la aceeași masă
cu poezia europeană” - vor spune ei
„Da ne-am sincronizat în impotență”
Vă îndemn la pastile albastre
să facem
să (f)putem poezia Mare
„cri-cri-cri/ cri-cri-cri”
