Integrare în ratare
Se dedică lui Ion Stratan
Motto:
„Acum cască ochii și gustă dezgustul
Strînge-te, strînge-te
largă, concentrică lance
oarbă alice in țara minunilor
Hartă a cerului decolorată de-un bec.”
– I.S.
și zic: nu-mi mai urla proasta proștilor, a trecut anotimpul egoismului selectiv când idolatrizam pielea de om dungată. globalizarea durerii mă face să privesc nostalgic umbra. camuflez poligrafia neștiinței în râsete și cuvinte răsuflate.
oprește caruselul întrebărilor, avem doar idei decolorate, niciodată răspunsuri.
am revenit în laborator. cum prea bine știi mă interesează chimia (umană).
prin urmare
citești în eter
lumina anesteziază
citesc în negru de fum
rezistență și liant
căutăm termenul de expirare al omului
regăsești mult din tine
mă recunosc. eu.
apoi răsuceala năucitoare e.t.e.
mă urmărește ideea că pe continentul puzzle
cuvintele și-au pierdut valoarea
iar în țara lui Papură Vodă
e la modă: motor! acțiune!
pereți dărâmați, un bec ars, liniște cu porția
în pivniță bucăți de lavă care se întrepătrund.
salvarea întârzie aproape mereu
dar ajunge de fiecare dată,
nino!
da
mult iubită doamnă, stimate domn, onorată instanță,
pot să confirm cele spuse de antescriitorii mei
noi fetele crescute în haremul cu mai multe mame și comercianții de mătăsuri care le vizitau
ne îndrăgostim mereu de bărbatul inexistent
cel pe care nu l-am văzut niciodată
de a cărui existență am auzit
ni-l imaginăm un erou de nerăpus
apoi îl facem laș pentru că n-a avut niciodată
curajul să spună: te iubesc, oricum te-ai strica
ne renegăm de el
îl adorăm în secret, considerându-ne în același timp victimele absenței sale
ni-l dorim atât de mult încât îl vedem
în fiecare bărbat cu b
în fiecare bărbat cu che
în fiecare bărbat cu m
în fiecare bărbat cu c
în fiecare bărbat ce p
în fiecare bărbat care m
în fiecare bărbat care-a s
după ce mamele noastre ne-au dat drumul în lume
am început să ne întâlnim tații
tații ne-au devenit iubiți
iubiții ne-au devenit dușmani
am ajuns niște curve scârbite de propriile coșmaruri
declarăm insolvență propriei vieți
încercând să ne golim de goluri.
