E totuși bine!
Războiul din Ucraina nu s-a încheiat.
Așa cum nici războiul tău cu tine
nu s-a sfârșit,
dar nici războiul meu cu mine
nu a ajuns la vreo pace.
E totuși bine!
Ochii noștri au privit ochii
lui Mihai Eminescu.
În unele zile, cândva
ochii mei au privit
ochii lui Aurelian Titu Dumitrescu,
în alte zile, ochii lui Aurelian Titu Dumitrescu
au privit ochii zeului Nichita,
pe când scriau împreună
Antimetafizica. Ochii tânărului Nichita
au privit ochii lui Tudor Arghezi
recunoscându-l ca patriarh al literaturii române,
de-atunci, i-a sărutat mâna.
Celui care copil fiind,
într-o zi l-a privit fix în ochi
pe Mihai Eminescu
intersectându-se pe stradă.
Ce-ți doresc ei ție, dulce Romanie?
Se dedică celor de la pădure
Ce-ți doresc ei ție, dulce Românie?
Politruci de aur, de argint și ghips?
Vin și călăvie, când pe năsălie,
te-au adus cumva.
Să îi ierți că au uitat ce-au vrut,
de fapt. Și-au pupat inelul la înalte porți.
Uneori desigur, te-au strigat în somn,
alteori în șoaptă, niciodată tare,
să nu îi audă păpușarul șef,
să nu îi certe, păpușarul mare.
Acum că ai aflat, totuși, în sfârșit,
dulce Românie, țara mea și a lor,
pot atât să-ți zic,pot atât să plâng,
pot atât să-ți strig:
-Dulce Românie, culcă-te la loc!
Zâmbetul morții
Nu mi-a zâmbit ea. Era moartea.
Îmi zâmbea pe furiș din oglindă.
Parcă ar fi vrut să-mi spună:
-Pandemie ușoară!
Parcă ar fi vrut să mă certe
că nu port mască.
Nu mi-a zâmbit ea. Era moartea.
Aceeași pe care am mai întâlnit-o
cu ocazia unor accidente de mașină,
în viața asta. Nu mi-a zâmbit ea.
Era moartea. Îi mai zâmbise lui John Lennon
înainte ca acesta să acorde un ultim autograf.
Dar și poetului român Ioan Stratan,
cu câteva minute înainte de-a fi găsit
într-o baltă de sânge.
Incluziune
Atunci am râs, sau poate am plâns:
M-am născut de ziua miliției,
la Spitalul Brâncovenesc!
De bucurie, cârmaciul de-atunci,
a demolat spitalul.
M-am născut de ziua miliției,
Ana Blandiana nu scrisese cartea
despre motanul Arpagic,
Vali Sterian nu compusese
piesa Antirăzboinică.
M-am născut de ziua miliției,
într-o societate ce o prevestea
pe cea de azi,
care ne vroia tuturor binele,
dar în afară de unii,
toți o duceam tot mai prost,
de la o zi la alta.
M-am născut de ziua miliției
și devin din timp în vreme,
tot mai anormal și mai xenfob
pentru ceea ce trăim azi.
Într-o zi am vrut să intru și eu
în rândul lumii ăsteia
și am mers să-mi cumpăr
ca orice bărbat din zilele noastre
ce respectă sfânta corectitudine politică
material pentu o fustă.
Dar, vânzătorul din mall era kurd.
și mi-a răspuns în limba chineză.
A închis ușa și a plâns
A închis ușa și a plâns! Mereu plagiem
câte ceva. O viață, o iubire, o moarte
o eternitate. Era vineri sau joi, Nici numai știi.
Era poate soare sau nori. A închis ușa și a plâns!
Pe pagina de facebook
a lui Dumnezeu, nu era nimeni.
