lecţia de singurătate
e plină lumea de trişti
(îmi spui )
cui îi pasă în ce limbă îşi tac singurătăţile
prin veo străduţă din montparnase sau în vreun sat thailandez
ori în vreo urbe cum aia unde a apărut pe lume camus
nimeni n-are habar de nimeni
nici tu de mine
ce dacă odată rupeai colţurile nopţii şoptindu-mi cuvinte
şi opreai ploaia deasupra streşinii casei mele
acum suntem iar străini
fiecare cu ploaia sa
mi-am donat unghiile si părul
şi o parte din viaţa unei boli incurabile
pact cu mine însumi
mefisto există
(îţi spun)
doar că trebuie căutat acolo unde vrea el
să se arate nouă
pact cu mine şi el
nu-mi trebuie sufletul
o piatră purtată în spatele pietrei eu
heeeeeeeeeei, mefisto
acum tu eşti înşelatul : (a un trompeur, un trompeur et demi )
ţi-am donat o parte din viaţa unei boli incurabile
nu-i aşa că te simţi mai bogat în iluzii?
nocturna
dumnezeu era un şoarece mare şi negru
iar crucea asta făcută noaptea
un coşmar
pisica mai neagră decât însăşi marele soarec
acolo aşezată-ntre colaci şi colivă
ingerii erau plecaţi demult
de când am strigat după tine
adică dinainte de a începe poezul asta
care nici poez nu ştiu dacă e!
extra time
straniu
lumea mea-i din staniu
ambalaj de vise
pare-mi-se
e-uri
printre bibelouri
surogat de viață
o paiață
spațiu
sfântului ignațiu
peste indulgențe
zei în zdrențe
poate
dacǎ vor sǎ-l cate
l-or ucide-n rate
poate…
