rocă sedimentară
te-aud recitând poemul ăsta/vocea ta cu inflexiunile ei/dirijează ansamblul de furtuni pornite/din sudul şi nordul patului/o curgere inversă de apă/ne-ntoarce/unul cu spatele spre celălalt/ne vorbim cu gura-ntre perne/şi râdem şi râdem şi râdem/ne intră multă apă în ochi/ochii se îneacă/nu mai putem privi/ceea ce priveam
/
înaite să adorm/spun "Tatăl nostru" în gând de vreo 2-3 ori/chiar dacă-mi dau seama că/oricare 3 cuvinte ale tale sunt/calmante mult mai puternice/îmi lipesc aripile una de cealaltă şi pleoapele/cad şi nu mai lasă lumina să intre/în căsuţa goală/a cărui stăpân e de acum mereu plecat în altă casă
/
îţi bat la uşă când vin/mă-ntrebi când plec/acelaşi răspuns/curând/mi-ai spune/ia lopăţica din spate/alege un loc/şi îngroapă-mă
/
te-ngrop în grămada de ţărână care doarme lângă tine/ori de câte ori/o primeşti
secundele în care tu trăiești
fiecare cuvânt
este acum
radioactivitate
avioane se prăbușesc
alarmele răsună
tancurile trec
peste semeni
inundațiile dezgroapă
soldații și ochii lor verzi plutesc
în aval
vulturii pleșuvi se îmbuibă
trag de zgârciuri de parcă
n-ar fi sub ghearele lor
fiii oamenilor
rachetele se lansează
din nou și din nou
se face schimb de
prizonieri 1000 pentru 1000
și ei numesc asta
în ziare
începutul păcii
secundele în care tu trăiești
și urăști
secundele în care tu trăiești
și urăști
sunt secunde de moarte.
unii se ocupă cu sublinierea
în stilul ăsta curând
se vor transpune-n
tablouri
epopei celebre care n-au fost
vreodată aneantizarea
în versuri a oricărui adevăr
vor analiza versurile
doar ca să ne amintească
ziua de ieri să ne prevină pentru
ziua de mâine
tu continuă să scrii și
continuă să le dai material
ei n-au instrumente de analiză critică
au forța statului de drept
au forța lui Popeye Marinarul
forța soldatului deja prea obosit
să mai spere să mai creadă să mai
aștepte amorțit trage trage trage și
nu se-ncurcă execută fără a gândi
pentru cei ce au crezut altceva
există state pașnice și există state în care
literatura este terenul de sport
unii se ocupă cu sublinierea
(au băgat lightere la chioșc), cu citarea cu
parafraza kilometrică pentru că nu au idei
singurele idei le provin din spectacolul lecturii
de dragul de a molesta
ideile. și restul e numai violență
peste alte rânduri de trasee lipsite de
lumină. panasonic, spune-ne tu cum e cu
+ & -? cât de mare e dracu
ăsta care urăște cunoașterea și
îndobitocește omenirea. nu mai sunt
alte versuri de scris, mai frumos de atât,
nu mai sunt alte versuri de scris
ce aș fi putut să scriu încât să periclitezi
sensul cuvintelor?
ai vrea să nu mai scriu, știu,
ai vrea să desenez.
vânătorii de ziduri
și galop
cu un strop de sânge în vena care duce
spre inimă
vânătorii de ziduri
se cațără pe ziduri
crezând că ajung sus
crezând că e ceva de spus
mai mult decât deja s-a spus
vânătorii de ziduri
dau cu barosul
se agită
se dau de pământ
cuvânt cu cuvânt
în părăsirea nătângă
a unul absolut
calm. Jiul e calm
cât de cât
dar așezările nu mai stau
drepte înaintea sărăriței.
vânătorii de ziduri
se cațără ca niște iedere
și nu-și dau seama
că n-avem niciunul nicio miză
suntem aici
pentru trei secunde
cât să experimentăm viața
dincolo e doar
pământ și nu ne place
că a plouat cam mult
ne place cald și uscat
când ne ducem cu adevărat
în pământ
vânătorii de ziduri
orbesc la vederea cărămizilor
aruncate pe marginea
gândurilor lor
despre cum va fi la finalul lumii
privesc o zbatere infinită
fără vreun rost
mai bine o cântare decât
Moartea căprioarei.
ca o umbră nătângă
se vor fi risipit crinii ce ne stăteau
în față din trenuri în trenuri
de parcă lipsiți de chiar foile noastre
goale ne zburau gândurile printre
coropișnițe. ulii și șoimi. viața
se petrece departe ca într-un pastel
supratitrat icoana mea pe umerii
goi ai cuiva. cum mă porți în gând
și cum din el
dezminte cum mor crinii și cum
în dimineața aia nimic nu anunța
un inel pe care mi l-am desenat
în aer. și plecam
să nu mai trag în piept
un desen din vârful degetelor
pornit.
versurile poeților sunt împușcate pe ziduri
și fire de cerneală se scurg
pe unde cărți
mor atârnând de garduri vii
și pe buze orașul gri
poartă ruj roșu și numai
monosilabe ca-n Azaleea
numai aliterații interpretate
imprecații și știr
știi. vom săpa gropi
azi. ne vom înmormânta versurile
în cărți. de vor înflori
vom avea petale din cerneală
vor pune pistolul la capul
poeziei și prin asta veți cunoaște
că poeților li se cere să scrie
numai pentru cei orbi, surzi și flămânzi
cine întocmește dosarele poeților
peste mâinile concreților
monocultura descarcă spontan mintea-cartuș
plină de gloanțe în versurile de pe
ziduri.
Circul și circarii
E atât de mult circ și atât de puțină cultură în orașul de mătase.
Circul se-ntinde de la calea ferată până-n casele de baștani
E atâta jale a viului și atâta scandal pe la poartă
Se fură cu camerele-n mână
Cu mâna pe camere
Cu mâinile pe recamiere
Circul se-ntinde la noi
Ca margarina pe pâine
Și ce ne mai place să-ntindem margarina pe pâine
E mult artificiu și slab
În fișa postului
Multă laudă de sine
Și nu miroase a bine
E orașul lui Moromete
Circul de pe lume
Asfixia poemelor tale
Vrei să scrii?
Scrie, îți vor rescrie
Poemele și le vor semna ei
Ca și cum au izvorât
Din puțul inteligenței lor
În orașul de mătase nu
Există inteligență
Doar inteligență artificială
Prostie crasă
Numai roboții ne mai pot
Salva de la atâta întins
Margarină pe pâine
Și ei vin
Și vin în galop
Veseli ca Mărioara
Când se duce la Pătru
Pe ascuns
Să nu afle bărbatu-său
Să nu afle nevastă-sa
În orașul lui Moromete
Râzi până mori de râs
Și loc în cimitir este și
Dacă nu este
Se face
Aici trăiesc numai oameni
Buni
Cu care n-ai ce discuta
De buni ce sunt
Sunt prea buni
Prea dichisiți
Prea pricopsiți
Orașul lui Moromete
Aproape prezis
S-a stins în propriul lui vis
Vin roboții, Moromete,
I-ați un Iphone și
dă ordine direct pe
TikTok și mai taie
Domne și-un salcâm
Să ne meargă focul
De minune
Scriu cu majusculă
La început de rând
Așa cum se scrie
Regulamentar și formal
În Orașul lui Moromete
Spune, domne, cu
Salcâmul cum mai stai
Mai tai?
Din doi în doi
Din noi în voi.
