PLACIDITATE
Ce poate fi mai grav decât un descântec
simulacru stins cu tăciuni cu tot
în apa templului? Haosul de la intrarea în
neant recidivează pe zi ce trece
cu atâta convingere
dar
despre neant n-am să discut cu cei ce-au fost
cum strugurii pentru vulpe sunt puși.
FATUM
Prea multe îndemnuri sunt înscrise pe ușa
Clopotniței când ispitele se răzvrătesc
în noi spre ducă
să facem schimb de pretenții cu erezii,
pe albia secată ce tot așteaptă râul înapoi?
În noaptea asta cu popasuri curtate și sfioase,
trec zvonuri de tămâie printre brazi,
ne-am putea lecui ochii
rămași priveghi al chipului de ceară
păzit de lumânare.
FIOR
După lungi așteptări redevenim începători
iar tu o ții una și bună
că fulgerele nu fac altceva
decât să sâcâie norii ori să provoace virtuale
zâmbete naționale.
A îmbătrânit ecoul aporiilor din tinerețe
în surdină de mi se înfioară burta
ca în liftul de mare viteză ce încă
mai coboară-n mină.
REFRACȚIE
Am simțământul că ștacheta
înțelegerii a fost ridicată peste noapte,
îmi vin la îndemână numai încercări nereușite.
Caut să explic neputința prin felul de a fi
și sper că nimic nu este mai vremelnic
decât privirile aruncate-n van.
Încă nu reușesc să intuiesc direcția razelor
ce bat în geamul întredeschis
spre curtea mică a marelui imperiu.
SEMILUNA GLUMEAȚĂ
M-ai împins până am clarificat
lucrurile
în camera falsă mi-ai dat brânci
cu poemul abia început am devenit radical.
Penumbra de aici nu știe ce vrea
dă să se întoarcă. Am numit-o înserare,
nu i-a convenit și mai să plesnească de ciudă.
Când semiluna glumeață îți hărăzește locul
din hamac
te-ar adormi cum leagănul pruncului
e legat de genele Domnului.
PENITENȚĂ
Sunt un cerșetor cinstit, dar și viclean,
când donatorii mi-i aleg.
De la tine am primit numai cuvinte bune,
de la el un acatist.
Am proferat chemarea îndrăzneață
de lângă cușca cu lei, ai răspuns cu privirea
de gheață, dar înduioșată apoi
de ochii-ncarcerați cu ei.
PAROLĂ
În sfârșit am ațâțat ceva
din sentimentul compasiunii
mă privești cu milă relativă
și o subită mângâiere rămasă
dintr-un instinct primar.
Profiți de briza ingenuă ce te înconjoară
parfumată te retragi în ea.
Incert, promiți că vei evita
nuanța neagră ce acoperă ca un văl
cântecele orchestrei îndurerate.
MUȚENIA ÎNTREBĂRII
O sete de clipe rare chinuie dorința și suferi
cu gândul să afli ceva despre agonia
nesfârșitelor numere.
Te-ncearcă o întrebare demult neîntrebată
Muțenie căzută-n desuet de dragul tăcerii
Îndoiala tresare sub sprâncene. Să procur
o scânteie pentru ochii prea mult astâmpărați
și-o iască de aprins zorii pierduți?
