PLACIDITATE
Ce poate fi mai grav
decât un descântec
simulacru
stins cu tăciuni cu tot
în apa templului?
Haosul de la intrarea în
neant recidivează
pe zi ce trece
cu atâta convingere
dar
despre neant n-am să discut
cu cei ce-au fost
cum strugurii pentru vulpe
sunt puși.
FATUM
Prea multe îndemnuri
sunt înscrise pe ușa
clopotniței
când ispitele se răzvrătesc
în noi
spre ducă
să facem schimb de pretenții
cu erezii,
pe albia secată
ce tot așteaptă râul înapoi?
În noaptea asta cu popasuri
curtate și sfioase,
trec zvonuri de tămâie
printre brazi,
ne-am putea lecui ochii
rămași priveghi al chipului de ceară
păzit de lumânare.
FIOR
După lungi așteptări
redevenim începători
iar tu
o ții una și bună
că fulgerele nu fac altceva
decât să sâcâie norii
ori să provoace virtuale
zâmbete naționale.
A îmbătrânit ecoul
aporiilor din tinerețe
în surdină
de mi se înfioară burta
ca în liftul de mare viteză
ce încă
mai coboară-n mină.
REFRACȚIE
Am simțământul că ștacheta
înțelegerii a fost ridicată
peste noapte,
îmi vin la îndemână numai
încercări nereușite.
Caut să explic neputința
prin felul de a fi
și sper că nimic nu este
mai vremelnic decât privirile
aruncate-n van.
Încă nu reușesc să intuiesc
direcția razelor
ce bat în geamul întredeschis
spre curtea mică
a marelui imperiu.
SEMILUNA GLUMEAȚĂ
M-ai împins până am clarificat
lucrurile
în camera falsă mi-ai dat brânci
cu poemul abia început
am devenit radical.
Penumbra de aici nu știe ce vrea
dă să se întoarcă.
Am numit-o înserare,
nu i-a convenit și mai să
plesnească de ciudă.
Când semiluna glumeață
îți hărăzește locul din hamac
te-ar adormi
cum leagănul pruncului
e legat de genele Domnului.
PENITENȚĂ
Sunt un cerșetor cinstit,
dar și viclean,
când donatorii mi-i aleg.
De la tine am primit numai
cuvinte bune,
de la el un acatist.
Am proferat chemarea
îndrăzneață
de lângă cușca cu lei,
ai răspuns cu privirea
de gheață,
dar înduioșată apoi
de ochii-ncarcerați cu ei.
PAROLĂ
În sfârșit am ațâțat ceva
din sentimentul compasiunii
mă privești cu milă
relativă
și o subită mângâiere
rămasă
dintr-un instinct primar.
Profiți de briza ingenuă
ce te înconjoară
parfumată
te retragi în ea.
Incert,
promiți că vei evita
nuanța neagră ce
acoperă ca un văl
cântecele orchestrei
îndurerate.
MUȚENIA ÎNTREBĂRII
O sete de clipe rare
chinuie dorința și suferi
cu gândul
să afli ceva despre agonia
nesfârșitelor numere.
Te-ncearcă o întrebare
demult neîntrebată
muțenie
căzută-n desuet
de dragul tăcerii.
Îndoiala tresare sub
sprâncene.
Să procur o scânteie
pentru ochii
prea mult astâmpărați
și-o iască de aprins zorii
pierduți?
INERȚIE
Ai atâta succes cu albumul
de ilustrații terne.
Ai fugit la timp de impulsul
sălbatic
încă resimți chemarea ascunsă,
când vorbele pline de har
fără habar se plimbă-n jur.
Epatezi
cu farmecul precumpănit,
faci inventarul la
ce a mai rămas după
alegerile cu
dispreț generos.
