vom privi de jos
catastrofa luminii
cu ochii orbiți de neajunsuri
mâna streașină
umbra aripii de flutur’
ține-mă ascunsă în sfera cu solzi
vreau să-ți fiu o rană care nu cruță
o cicatrice sângerândă
pe cea din urmă suferință
vom privi de jos
primejdia zilei de mâine
gândul nestrămutat
năzuința
amestecul de vinovăție și poftă
ca un gogoloi de plastilină
frământat de tine
stânjenit
resemnarea se furișează
ca o bună rânduială
iar când ne vom afla sus
tot de jos vom privi
lumea invers
sucită la 180 de grade
și ne vom întreba ce ne ține
ancorați la sol
ori dacă nu cumva pășim
pe ceruri
scrutând fericirea cosmică
(ne)orfanul
când m-am născut n-am plâns
eram atât de singură în burta rece-a mamei
de frig
mi-am înfășurat cordonul ombilical
ca un fular în jurul gâtului
când m-am născut n-am plâns
în jurul meu erau îngeri în halate albe
cu măști la gură
și palme calde
și m-am mirat fără să înțeleg
de ce afară nu mai aveam nevoie de fular
mi-au zis mai târziu că dragostea e motivul
când m-am născut n-am plâns
mama a răsuflat ușurată crezând că fularul
m-a sugrumat de tot
și a scăpat de povara sărutărilor
dar eu respiram mirosul sângelui
în care am fost miruită
abia când au tăiat cordonul
și m-au așezat pe pieptul ei
de (ne)mamă
am icnit
am urlat
m-am revoltat prin bocet
că nu mă vrea
(m-)a găsit dezgustătoare
viața din mine
țipătul
toate au durut
în lacrima prelinsă pe obraz
din care am băut cu setea de a fi iubită
când m-am născut
nu mi-au trecut părinții în certificat
tata a dezertat
l-a mâncat pământul
ori corpul îi plutește în derivă
într-un ochi albastru
mi-au zis
tu ești copilul nimănui
dar nu un nimeni
tu ești orfanul acestei lumi
locul tău nu e aici
spitalul e casa celor înfrânți de soartă
tu du-te acolo unde zvâcnește lumina sub praguri
unde se scrie poezie
din plasturi lipiți pe genunchii juliți
vezi aripile acelea de îngeri?
mi-au zis
tu ești copilul icoanelor făcătoare de minuni
te botezăm de astăzi
ioana
dumnezeu este milos
numele tău nu e sărman
numele tău are miros de tămâie
de suflet scăldat în băi de rozmarin
de pene arse
numele tău scris cu tăciuni
cu îmbrățișări
cu bună dimineața
rază de soare
când m-am născut n-am plâns
nici nu m-am dus la îngeri
în schimb
ei au venit acolo pentru mine
m-au așteptat cu mult înainte de a mă naște
azi
când pățesc să mi se facă frig
și-mi uit fularul în cuier
aripile lor mă cuprind blând
oriunde m-aș afla
e cald
mă simt acasă
dragostea lui dumnezeu se revarsă în valuri
în interiorul meu
m-am născut a doua oară aici
pentru ei
plâng ca o icoană
