***
Mi-ai dat
niște aripi lungi
cu care am zburat
foarte sus
cel mai sus
cred
pentru că acolo
nu am văzut
niciodată
pe nimeni.
și pentru asta
îți
mulțumesc!
***
am urcat
muntele până
în vârf
și
nu te-am
zărit
dar
încă te
aștept
cu picioarele
depărtate
și
adânc înfipte
în pământ.
prima zi de primăvară este
prima zi de primăvară este ea însăși o primăvară
așa cum într-o floare poți vedea toate florile –
pe postul național de televiziune sportivii cresc tonusul
o echipă feminină de tir îți poartă medaliile pe piept
așa cum din războiul al doilea trebuie să se fi întors
bunicii noștri / din cehia sau din ungaria
din germania sau din nimeni-nu-mai-știe-de-pe-unde;
deschid telefonul / caut o aplicație
prin care pot să pun pe suprafața unei fotografii
de jur-împrejur / câteva motive vegetale
flori / frunze / vrejuri / ciorchini / vietățile
aș alege o fotografie din tinerețile noastre
una în care corpurile noastre sunt în atingere
poate chiar aceea în care petreceam
cele câteva minute pe care le aveam avans
față de ceilalți / ne odihneam umbrele
pe treptele cabanei și ne imaginam
unde să punem corturile;
sau aceea în care radu tăia o mare porție de pizza
undeva pe la băneasa / atunci când mătușa
irinei făcuse infarct și era internată la fundeni
iar noi nu prea știam cum să o ajutăm;
sau aceea în care mașina invizibilă se răsturnase
pe la piața kogălniceanu / cu niște genți uriașe în ea
dar
până la urmă primăvara își va scutura florile
și peste tot va fi o mare zburdalnică și
lăptoasă / iar cei care se vor întreba
cum erau primăverile în al doilea război
se vor așeza confortabil pe o terasă între
nenumăratele ghivece cu neasemuite flori.
