CÂNTECUL FLAȘNETARULUI
Atât de real, sufletul
nu poate fi atins în afară
el se desprinde de trup
cum păsările se desprind
din cuib prima oară.
Întind brațele
liniștea își face casă albă
în mine
clipa, prea repede,
dezleagă furia culorilor
pe coline,
Încă mă mir
cum se umple pieptul
de ceață și fum,
flașnetarul trece
cu un cântec de moarte
pe drum.
Atât de real
sufletul
nu poate fi atins în afară
cântecul flașnetsrului
are cuibul în cer
și începe să doară...
29.06.2026
CU O MIE DE INIMI
Să iubești cuvântul
ca pe aproapele tău
și pe aproapele tău
ca pe tine însuți,
iată cum poți să iubești
cu o mie de inimi,
cum poți să cuprinzi
lumea
cu toate brațele deodată,
cum poți vedea cerurile
când timpul se pregătește
de o nouă tăcere
și nu mai rămâne
aproape nimic
decât cenușa fără nume
și graiuri,
din această iluzie
în care și cuvintele
pot muri triumfal...
27.06.2026
AȘTEPTAREA
Aș împărți liniștea în firimituri
și-n pocale,
aș lăsa să curgă veșnicia,
din palmele tale.
Nu te teme
sunt un lup singuratic
flămând,
port pe frunte coroana
și povara iubirii
pe umărul stâng.
Timpul
intră peste noi
pe ușa din spate
ca-ntr-o casă-n furtună
cu ferestrele sparte.
Nu mai pot învăța semnele
nu mai pot să ascult
așteptarea și liniștea...
Care doare mai mult?
21.06.2026
AȘTEPTAREA
II
Noaptea se scurge calm
pe tăcute,
gândurile se pun la adăpost
în câte o inimă,
tu stai și aștepți
și nu știi câtă vreme
mai poți aștepta,
soarele are culoarea sângelui
și bătăile inimii năvălesc în auz,
jur împrejur cresc ziduri
și nicio cărare
nu te mai recunoaște,
ploile par să inunde
teama primordială
și nu îți mai rămâne
altceva de făcut
decât să stai să aștepți
crengile mărului înflorit
se apropie
atât de ,,primejdios"
de fereastră...
28.06.2026
