Mângâierea amăruie a clipei
chiulesc de la sfânta liturghie
aparent fără motiv
bântuită de vara aceea fierbinte
din lunca mea de mătase
trezită-n zori de-o ciocârlie
ce chicotea ca o fată cuminte
când borangicul cămășii de noapte
alunecase... alunecase
despre femeile solitare
zic cei cu mâinile scurte și gânduri prelungi
c-ar fi așa și pe dincolo mai cu moț
au tot timpul din lume și sunt pe bune
cu astrele ce le asigură avantajul trecerii
prin arșița zilelor neobservate
cât să nu stârnească furtuni
în pahare pe jumătate
și oricum între timp toți plopii au soț...
e o vară cum n-a mai fost demult
nici miresele nu se mai lasă furate
răscumpărarea are un preț pentru care
nu merită să te tocmești
umbre străine se plimbă prin burgul
toropit de povești
vara asta mă pune la-ncercare
chiar n-am chiulit în zadar
sunt gata să închei un pact cu amurgul
,,eu nu te trădez tu nu mă taxezi"
mângâierea amăruie a clipei
are cei mai frumoși ochi verzi..
