aproape you’re no longer here
clar da
așteptând mai puțin
(tu nu)
începe să-mi fie somn mai des (decât?)
într-un apartament mic
pe o stradă cu nume de poet
despre care nici nu știam că a fost poet
mâncând o portocală care nu mă face mai fericită
dar nu pot trage nici-o concluzie despre portocale
(mai sunt 399 de tipuri în lume)
într-o cada bleu fané cu toata indiferența din mine
și fără pic de literatură
mai cu seamă great,
great literature boring me
berryman dixit
privind porii portocalei
uzi
ceva se mișcă în mine
între necesitatea de a rămâne sincer dar totuși adaptabil
există această tentativă
de a te gândi la warhol
care a anulat individualitatea obiectului
în favoarea individualității proprii
repetă imaginea schimbând doar culorile
apoi redu totul la o singură întrebare la care toată lumea poate răspunde
îți plac portocalele?
399 tipuri de portocale
victime nevinovate
flora luminare doar în cadă
acceptă
nu poți fi sincer
dar totuși adaptabil
aproape you’re no longer here
clar da
proximitatea naște nevoi care dor
obiectul poate fi produs în serie
ideologia nu e sentiment
doctrina nu e sentiment
sistemul nu e sentiment
dar când a fost o necesitate să fie?
