Cronica barbară, cartea Anei Maria Negrilă, publicată în 2023, la Hyperliteratura, este un roman de ficțiune cu filon istoric. Istoricitatea e bine aspectata, printr-o foarte bună documentare:
1. cronologică, jumătatea secolului XV;
2. geografică, la intersecția și în interiorul marilor culturi, în orașele Cairo, Alexandria, Constantinopol, Veneția, ca să ajungă în final în Muntenia;
3. socială, condiția de sclav, dorința de eliberare.
Descrierea Constantinopolului, cu zonele sale celebre, dar și partea nevăzută, obscură, decăzută, ridică câteva întrebări despre capitala de răsărit a lumii creștine, înainte de cucerirea din 1453. Veneția este bine descrisă, de parcă ai fi acolo, printre locuitorii epocii.
Cartea începe și se termină cu Yamar și jurnalul acestuia. Orice lucru complicat începe de la ceva simplu. Hamid a fost răpit de mic și adus în Egipt. Șocul desțelenirii este uitarea numelui și obligativitatea de a folosi nume impuse de cei în a căror stăpânire intră vremelnic. Caznele la care este supus sunt traumatizante pentru copil. Individul sub presiunea mediului social își schimbă / adaptează personalitatea. Adaptarea este dramatică Traseul său fizic și emoțional este bine construit de autoare. Regăsirea identității este temă importantă în structura romanului. Textul cărții este o alternanță între cei doi. Jurnalul este forma de redare a acțiunii.
Yamar, djinnul, îl folosește drept adăpost pe Hamid. Djinnul este o creatură supranaturală, pozitivă sau negativă mai mult, din mitologia arabă. Apare și în islamism, fiind de multe ori menționat în Coran. Captiv într un corp, el nu se poate manifesta cum vrea. Fire pragmatică, cu atitudine de luptător, întră în conflict cu Hamid, omul năpăstuit de soartă, bolnăvicios, care își amintește frânturi din limba părinților, frânturi din locurile natale, dar nu știe cum a ajuns acolo sclav.
Ștefan este ocrotitorul său, mentorul, rampa spre libertate, prin atitudinea sa binevoitoare. Acesta are experiența omului care a avut norocul să fie găsit de cineva care să-i acorde încredere. De aceea și el îi ia partea lui Hamid. Yamir nu are libertate de mișcare, fiind obligat să practice ritualuri religioase care nu îi plac. Hamid este partea temătoare, paralizată de evidența vremurilor, care alege pacea din slăbiciune. Primește scrisoarea de eliberare, dar îi este furată de o persoană care îi înșală încrederea, Dionisos, pe care îl va ucide la Veneția. Ultimul Capitol se intitulează Țara Românească 1445 și cartea se termină în Muntenia, unde Hamid rămâne sclav, deși la Veneția a trăit ca om liber.
Cronica brabară este despre trădare, vinderea copilului, despre drumul greu al regăsirii, cu diferitele ei forme, pe care le poate îmbrăca în funcție de oamenii care fac parte din arhitectura vremii. Succesul nu este garantat. Doar supraviețuirea este miza romanului. O carte care, după ce o citești, te determină să îți pui multe întrebări. Autoarea și-a atins scopul. Ne-a plimbat prin această galerie a epocii, prin culturi diferite, tipologii diferite de oameni și de existență.