Săpun de lux
Niciodată nu putem netezi
așa cum trebuie.
Pânza face cute
din instinct și din vocație
atrage în cursă pete
și se justifică cu margini.
Nu putem îndrepta
încolăcirea șarpelui
nici ricoșeul fulgerului.
Cu noi, geometria
nu e cooperantă
cu atât mai puțin șugubeață.
Cu trucurile noastre nu reușim
să virăm spre extaz
lumina.
Întunericul pătrunde
pe sub ușă
și ne privește lacom
pe gaura cheii.
Niciodată nu ne putem elibera
de lănțișorul cu prejudecăți
înfășurat pe carotidă.
Nici în ruptul capului
nu scoatem
de la chei
brelocul de nonvaloare.
Evident
e mai comod
să aderăm la numitorul
comun din colecția
de obiceiuri.
Albul nu e instruit
cu proceduri de apărare
și nici nu-l bate gândul.
Noi găsim
drept scuză norii
când ne abandonăm
săpun de lux în ploaie.
Încăpățânare
Am ratat lansarea
porumbelului în fiecare
dimineață.
Am șters oglinzile
până la țăndări.
Am luptat în nori de praf
dar fumul a învins
de fiecare dată.
Am pierdut parola
prin iarbă
cu privirile
am risipit zdrențe
de peisaje.
În grabă
am strivit grâul
care mi-a răsărit pe talpă.
Nu am găsit cuptor
pe măsura aluatului
frământat obsesiv.
Am refuzat fructul
care mă urmărea
ca să-mi cunoască gustul.
Am traversat toate ploile
cu umbrela virtuală.
Am fost doar martor
la incendii
jur
că ele m-au provocat.
Cu toate acestea
nu mă feresc de următorul accident
și mă pregătesc sârguincios
pentru viitoarea vină.
Viespea
Avem nevoie de un par
înfipt ca să ne-ncolăcim
vrejul zbuciumat.
Avem nevoie de fisuri în dig
ca să ne inundăm surplusul
care ne obsedează.
Ne trebuie un gândac umil
ca să îl zdrobim
cu talpa.
Avem nevoie de o viespe
ca să ne oblojim umflătura
cu o compresă de iertare.
