Poezii

e tot duminică
duminica de azi se încrețește într-un rid
pe suprafața unui gând oarecare
dacă am norocul să fiu inimă până la capăt
pământului din mine îi vor crește direct
toate luminile despre care nimeni n-a vorbit
vreodată!

nimic nu-i de prisos!
nici primăvara, nici ochiul flămândului
nici obrazul cu porțelanul crăpat pe alocuri
nicio istorie niciun regret nici măcar umbrele
din inima colțuroasă
doar el
acest poem sărac
tremurând în târgul de vechituri