Mentoratul de poezie este un proiect pe termen lung, în care autorii debutanți, dar și ceilalți, se pot înscrie pentru realizarea primului volum care să intre la tipar sau al altuia nou. Mentoratul presupune analiza pe text, discuții și căutarea vocii poetice personale.
Nu ne propunem să schimbam scrisul nimănui, dar putem observa locurile comune care trebuie evitate, urmărim coerența volumului, păstrarea unui tonus bun, a forței poetice, în toată structura cărții. De fapt, ne-am propus ca prin mentorat, autorul să realizeze cea mai buna variantă posibilă a cărții sale. Nu putem noi să facem dintr-un autor mai mult decât poate fi el, dar putem să îl ferim de gafe și de locuri comune.
Grecii spuneau despre artiști că sunt vizitați de muze. Psihologia vorbește despre formarea aptitudinilor vocaționale (artistice) ca fiind aparte de restul trăsăturilor necesare practicării unei meserii. Vocația este, ca atare, un dat, dar trebuie cultivată. Cultura, pe de altă parte, ajută la dezvoltare, la a fi în epoca ta. Totuși, poți învăța toate tehnicile literare, dacă nu ai talent, nu vei ști să le personalizezi. Un bob de fasole rotofei este o magazie de nutrienți pusă la dispoziția unui germene cât un vârf de ac. La fel este și cultura literară pentru talent, un sac mare de cunoștințe, în spatele unei scântei, pe care o hrănește, până devine independentă.
Ciudățenia talentului este ca el poate fi evident, dar poate fi un secret, poate fi prezent și totuși ceea ce scrii să nu fie ceea ce ți-ar dori să exprimi. Iar asta se întâmplă tot timpul. E o tortură cu care te lupți pentru a scoate dintr-un text expresivitatea. Fiecare poet știe că este poet, simte, chiar dacă ceea ce scrie nu este momentan în favoarea lui. Știe. Arghezi, vorbind despre Eminescu, spunea că geniul este o imensă răbdare. Adică, ceea ce pe altul îl plictisește, parându-i arid, poetului îi provoacă plăcere, de aceea are răbdarea infinită de a întoarce cuvintele pe toate părțile, de a pierde timpul meditând la tot felul de sensuri. Altfel, de ce nu s-ar duce la club? De ce nu ar prefera altă ocupație, mai puțin consumatoare de energie? Ce impuls îl împinge zi de zi spre masa lui de lucru. Carl Sandburg, spunea că poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat, râvnind să zboare în văzduh.
Totuși, sfiala în fața criticilor aduse unui text nu este sănătoasă. Criticile trebuie confruntate cu textul. Trebuie să îți exersezi încrederea și îndoiala în egală măsură. Să deții controlul asupra lipsei de control, adică, asupra inspirației. E ca și cum ai călări un cal sălbatic.
Energia talentului este mai mare ca voința, mai mare ca instinctul de conservare. Nicio tehnică nu te învață să simți. Pe de altă parte, faptul de a simți profund nu te face poet. Te poate face, eventual, un cititor pătimaș. Îndrumătorii adevărați de poeți sunt rari. Nu te bagi în inspirația poetului, dar îi poți atrage atenția asupra locurilor comune. Inspirația poetului este ca amprenta digitală, este unică. Și chiar dacă ceea ce vrea să exprime nu îi este încă deslușit, clarificat, el trebuie încurajat.
Dorința noastră este ca fiecare să își descopere personalitatea literară (chiar dacă știm că este un drum lung). Acesta este scopul. Până în prezent s-au înscris patru tineri pentru realizarea primelor lor volume.
