întuneric dual
Undeva între două becuri arse
un alt bec stă mereu aprins
unde va adormi un copil orfan
cu câte o fotografie ștearsă în mână.
Mie mi s-au desprins pleoapele
și acum privesc fără încetare acea lumină
cum pătrunde vag
și galbenă clipește
iar
întunericul dual o învelește în singurătate.
Umbra lui țopăind
îmbrăcată în var a plecat la plimbare
la colțul peretelui pentru un moment se oprește
în loc de siguranță
inima-mi sare
și toată imaginea îngălbenește
când copilul dispare.
ziua prea scurtă
Să ai toată neîncrederea
c-am să te bat pe umăr cu buzele mele
până la zăpada mieilor
îmi cresc peste ele trei straturi
de noapte bătătorită
fiindcă
soarele e grunjos
sus, sus,
o pasăre își adună zborul până la os
cu ziua prea scurtă
bruma-i cosită
și tu mă vrei goală de sus până jos.
cu cearta pe tine
Când te uiți la vaci cum intră singure în grajd
ca și când
te uiți la flori cum se scutură singure
de singurătate,
când te uiți de uitare și taci
mâinile tale plouă cu fân
și Soarele se rupe de la sine în doi colaci.
Despre Lună auzit-am din pâine,
și ce te mai faci
când te uiți de uitare
și plouă cu mâine?
Te uiți la Cer cu cearta pe tine
să taci...
