Primele semne de schimbare au apărut odată cu sloganul Fii tu însuți! Fii altfel!, repetat cu zeci de ani în urmă, la PRO TV. Ideea a prins, așa ciudată cum este (pentru că ori ești tu însuți, ori ești altfel), dar ce mai contează. Ne-am dezmeticit mai greu, dar iată, azi, dăm năvală să fim altfel cu orice preț. Peste tot e o prietenie și un zâmbet subînțeles, oamenii originali au format mase întregi de schimbați în oameni altfel. Că așa ne fusese promis la revoluție, o democrație originală. Și, iată, toți s-au ținut de cuvânt.
Azi nu mai ai loc de orginali. Îmbrăcați, dezbrăcați, siliconați, vopsiți sau, dimpotrivă, bio. Și fiecare vrea să iasă în față. Numai că, în față, ce să vezi? Nu e decât un singur rând. Hai, două. Iar acolo e bătaie între influenceri, că și ei s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie. Ei sunt oamenii ăia care îți spun ce să faci, cum să faci, ce e cool și ce e boring, cum e noua lume și că tu nu ai cap să gândești singur, așa că ai face bine să le asculți lor sfaturile, dacă vrei să ai și tu o viață.
Între timp, negustorii s-au prins și ei de avantajul noului trend. Toate firmele mici și mari trimit la înaintare câte un original care te bate pe umărul virtual cu prietenie, de parcă ți-ai bea cafeaua cu el în fiecare dimineață. Salut, sunt Mihaela de la… sunt Andrei de la…, sunt Sonia, sunt Gabi, sunt Vlad… iar tu trebuie să îi ții minte pe toți sau, măcar, să ai bunul simț să îi investești cu încrederea ta maximă. Pentru că dacă ei se prezintă cu numele mic, în stil british, e de presupus că sunt fete și băieți de treabă, îți vor binele și împărtășesc cu tine to-o-ot ce știu și au mai bun și mai folositor pentru tine. Un pont, adică. Doar se știe că pontul face diferența între a fi informat și a fi gură-cască.
Nu ai unde să fugi, te găsesc motorașele de căutare mai repede ca poliția română în misiune, asta pentru că rețelele de socializare îți fac un bine și transferă cu amabilitate datele tale personale altei rețele de socializare, într-un troc al identităților la vagon, dar contra altor date personale, ale altora ca tine. O postare dintr-o platformă zboară în altă platformă, o dorință, o căutare pe Google se multiplică fulgerător, fără să te mai obosești tu să cauți ca disperatul. Reclama îți apare din senin. Oriunde te-ai uita pe cerul virtual, oferta! Ai dat căutare după o cremă de față? Aia ești! O puzderie de firme dau năvală să îți prezinte produsele, străduindu-se personalizat să ți le aducă doar ție în față. Peste articole, peste informații, toate grămadă. Că poate ai căutat și pantofi, și sutien, și basc. Nu e original? Ei stau frumos la birou și reclamele circulă ca hoardele de migratori, tropăind peste texte.
Ba, mai mult, sute de antreprenori globali (sic!) s-au originalizat și ei, oferindu-ți webinare despre cum să fii cel mai tare din parcare pe social media. Primul webinar e gratuit, apoi, elegant, ca niște veritabili oameni de afaceri care îți promit zeci de mii de euro în buzunarul tău jerpelit dar visător, îți spun cu nonșalanță da, dar știi, costă. Evident! Și nu puțin. Poți plăti în rate, știi? Să nu simți povara cheltuielii. Stai să vezi cum merge treaba. Noi te învățăm cum să muncești din greu să faci story, să faci reel, să aduni liste cu fani pe care să îi toci la cap zilnic cu produsul tau – da, cartea e un produs – e funy, știi? Adică te învățăm cum să muncești pentru banii ăștia pe care nu îi ai azi, dar îi vei face stând acasă, pe un scaun, până se duce la naiba circulația ta arterială, apoi banii aștia ni-i dai nouă. E simplu. La a doua încercare de promovare te descurci singur, știm că te va ocoli toată lumea, exasperată de insistența ta. Mda, șanse nu prea mai ai, dar ce contează? Alt fraier va fi la rând cu ochii mari, zăpăcit de atâția termeni noi care înseamnă chestii mărunte și vechi.
E în trend, desigur, iar tu vrei să fii la modă, să nu fii depășit de vremurile astea noi și excitante. Unii dintre webinariști chiar se cred oameni cinstiți, doar au muncit și ei din greu și, iată, îți deschid și ție ochii să fii ca ei. Iar dacă vor câștiga vreo trei sau patru insistenți cu rețeta lor, se întreține o comunitate, o schemă piramidală. Fiecare trainer e în capul unei piramide și dă din gură ca un guru al promovării, deschide mințile spre viitor. Și tu caști gura, eurovisător, vrăjit de iluzia că, dacă îți lași meseria și te apuci de butonat pe calculator, sigur te vei îmbogăți. Doar să urmezi pașii. Azi, fiecare crede că poate face cursuri. Dar nu de cizmarie, croitorie sau alte meserii, meșteșuguri practice, nu, ci doar cursuri de as în a te promova, pentru ce, cu ce, deja nu mai contează. Iluzie în iluzie.
Originali până la moartea sau uzura originalității, cei mai mulți asta fac. Vrăjiți de sumele care li se vântură pe sub nas, furați de noua activitate, nici nu mai bagă de seamă că ei nu câștigă, că aceia care o fac de ani buni au pârghiile lor pe care nu ți le spun ție, fraier de duzină. O lume întreagă mărșăluiește în pas de reel, fără să atragă pe nimeni, iar mașinăria uriașă a Internetului merge, împinge cu lopețile ei uriașe puzderia de vieți bezmetice și câștigă. Tu? Ei, lasă, măi, e funy!
În urma lor, dar nu cei din urmă, pășesc timid sau cu tupeu, după buget, infractorii, adaptați și ei la noua stradă, la noul stil de viață virtual. Și, uneori, ce să vezi? În disperare de cauză, sunt chiar mai inventivi. Ciordeala merge nesperat de bine. Cu povești de iubire, cu drame și dramolete, ca în viață.
Cine apare pe Instagram cu fruntea împachetată în baticul deja celebru? Johnny Depp. Măi, să fie, din țara lui de Far Far Away nu știu cum se face, dar nimerește fix la profilul tău de provincială, din cotlonul românesc și îți spune hello, ce faci dear? Că altă treabă nu are Johnny. Gata, sunteți prieteni. Tu și vedeta. Waw! Și pentru că na, cine știe dacă mai ai ocazia, vrei să îl vezi pe cameră, live, nu e așa? Sigur că escrocul nu răspunde, dar îți trimite un mesăjel: jocă-te singură, baby. Asta nu este atitudine de vedetă, of course. După blocarea inevitabilă, dezamăgire și tristețe, apare și… fericirea. O armată de „Depp-i”, care te urmăresc. Jonny Depp 1, 3, 6, până la 6434. WTF? Păi, poate unul din ferma Johnny o avea noroc pe plaiurile mioarelor blânde. Și, dacă nici așa nu a mers, apare Keanu! Cerul virtual iese din Matrix. Frumos și romantic, și el cu armata lui de Keanu, evident. Ba, pentru că este mai plăpând, intervine chiar mama lui Keanu, care te învață cu înțelepciune să ai grijă, dacă ești fan fiul său, să nu accepți pe oricine, că e periculos, doar pe cel indicat de ea. Că de, ca mamă, îl cunoaște.
Modelul original al înșelăciunii cu imagini de actori celebri se duce brusc de râpă, surclasat de zeci de mii de profile clonate. Originalitatea a ajuns un clișeu de toată jena, chiar și printre inventivii escroci internauți. Și asta rapid. În câteva săptămâni. După ani de succes al noilor originali asistăm la o inflație. Dar nu este totul pierdut. Lumea este în schimbarea mult dorită, se imită vocea, fața, există chiar și fabrică de reels false, într-un joc al oglinzilor, fără sfârșit. Sau sfârr-shit (că nu mai e la modă rahatul, doar artist shit-ul)…
Zona culturală s-a molipsit și ea. Se putea altfel? Apar tot felul de indivizi care propun, nici mai mult nici mai puțin, cursuri de creative writing. Și aici mă refer la acei geniali care nu au publicat o carte în viața lor sau, și mai rău, au publicat una de care nu a auzit nimeni. Oh, dar peste noapte li s-a aprins un beculeț, peste noapte un pitic a devenit profesor, expert în a le spune altora ce și cum să facă. În provincia lor mică, speră să existe unul mai prost ca ei. Și să le dea și bani, desigur, pentru că înțelepciunea lor, căpătată scriind ceva doar pentru uzul personal, are tarif. Unul comparabil cu cel din Capitală.
Originalii sunt pe toate drumurile, te lovești de originalitatea lor peste tot. Vrei nu vrei, îți bagă în ochi iluzia lor despre sine, care le înfășoară supraviețuirea aridă ca un scaun cu două picioare, dintre care unul șchiop. Iar ceilalți, cu viața lor personală liniștită, par în ochii acestei lumi altfel, imobili și anormali. Era și un banc pe tema asta, înfiorător de bun: „Într-o cafenea stă un domn și bea liniștit o cafea. Nu are laptop, nu are smatphone, nu are iPad. Stă așa, ca un… psihopat!”
