Vocația nu are buget

Desigur că optzeciști au existat și în alte orașe ale României; Iașul, Brașovul, Clujul și Timișoara (marile centre universitare) au avut propriile grupări, reviste, atitudini incomode cenzurii acelor timpuri. S-au publicat cărți, scriitorii s-au cunoscut între ei, lumea s-a schimbat datorită lor, aș îndrăzni să spun chiar că a avut loc o conștientizare a tineretului intelectual, care a rupt granițele dintre ghetoul comunist românesc și restul lumii, ca literatură.

Poezii

Himera lunii
lui Nino

iar îmi sparg capul de lună, știu
nu mă ajuta, prea bunule, lasă-mă așa
emoticonul Inimă bandajată
trece
suntem doar ce ne imaginăm
ai spus
hai să boscorodim fiecare pe limba lui
existențialistă, suprarealistă sau conceptuală
orice etichetă am avea nu ne pasă
oricum cântăm pe mai multe voci, Nino,
legați la ochi cu un vis nevisat neumblat
închiși sub basma
și orbi râdem

Spațiul, un narativ în continuă expansiune

Timpului i se acordă atât o dimensiune fizică, o dimensiune abstractă, cât și una filozofică. Este un personaj inventat, prezent în viața noastră prin convenție, un statistician al trecerilor, o formă prin care încercăm, credem noi, să rămânem ancorați în realitate, să nu ne pierdem într-o lume a iluziilor. Totuși, viața oricărui obiect sau ființă are ciclurile sale de existență, interferate unele cu altele, cu o obiectivitate proprie, aproape indiferentă la a celorlalte existențe din jur. Timpul ne solicită întrebări, clasificări, istorii, liste și este tot atât de artificial pe cât este de rece.

Când vine vorba de spațiu, însă, deși noțiunea lui este tratată de fizicieni ca având aceeași importanță, constatăm că el este impregnat de subiectivism și ținut minte în funcție de emoțiile transmise. Spațiului i se dau nume, locurile sunt marcate de existența noastră, de reacția noastă. Este suficient să menționăm numele unui loc, pe care l-am vizitat sau nu, și, imediat, mintea noastră va alătura numelui o emoție. O imagine, o făcătură mentală sau întâmplări petrecute aievea și ținute minte. Pe acest suport imaginativ s-au născut literatura și arta, exportatoarele de imaginar în lume, cele care hrănesc la nesfârșit exteriorul într un tot mai mare și mai adânc fenotip uman.

O rețea internațională de poezie

Asociatia NORR, dedicată literaturii și artelor, a fost înființată după ce, în primăvara acestui an (2024), s-a coagulat Cercul de literatură NORR (o mică grupare literară creativă care, la început, a purtat numele de cenaclu). Aflându-ne de curând sub semnul legalității, demersul ne oferă posibilitatea diversificării activităților culturale, mai ales în acest prezent în care literatura și arta înseamnă și comunicare, nu doar creație. Și nu doar atât! Nevoia de a da o dimensiune mai largă activităților noastre, una a colaborării naționale, ne-a făcut să realizăm necesitatea unei publicații care să ne ofere șansa exprimării nu doar ca poeți, prozatori sau artiști plastici, dar și prin expunerea ideilor noastre, care stau la baza a ceea ce facem.

Așa a apărut primul număr din Caietele NORR, publicație care și-a propus să schițeze răspunsuri la întrebările noastre despre literatură și arte, să ilustreze și să susțină prin creații proprii conceptele timpului prezent (CAIET, caiete, s.n. 2. Publicație periodică cuprinzând diverse studii, note, informații – dintr-un anumit domeniu de specialitate. Ex: caiete filozofice, critice. – după fr. cahier). Din același motiv, există și un site NORR, care va promova poeții, prozatorii, eseiștii, jurnaliștii, criticii literari și artiștii plastici alături de care formăm un hub cultural; și lucrurile nu se opresc aici, pentru că viața este surprinzătoare, iar oamenii care o înflăcărează la fel de surprinzători.

Poezii

Kandinsky bătea covoare în spatele blocului
când s-a trezit în mileniul trei
Vassily a crezut că a dat lovitura
cu pictura abstractă
numai că mașinăria nu l-a aruncat la Sidney
sau în Emirate
l-a trântit peste gard, în România
pe strada Plevnei nr. 23
la Brăila

Mamițele lui Nenea Iancu

Abia venit din satul Haimanale, un adolescent subțiratic, cu ochi mari și părul bogat, pieptănat pe spate, cu multe responsabilități familiale, privea zarva pestriță, cosmopolită și strălucitoare a orașului în care a stat o vreme, înainte de mutarea familiei la București. Și, putem crede pe cuvânt, primele sale impresii, cele mai puternice, se formează aici, unde l-a prins „mica revoluție”, de pomină în istorie și unde, cu ochii săi atenți, a observat fiecare foșnet mătăsos de fustă, fiecare vorbă și fiecare gest al femeilor care formau o societate în plină vervă, ambițioasă, doritoare să croiască orașului un viitor memorabil.

Armata lui Johnny Depp

Azi nu mai ai loc de orginali. Îmbrăcați, dezbrăcați, siliconați, vopsiți sau, dimpotrivă, bio. Și fiecare vrea să iasă în față. Numai că, în față, ce să vezi? Nu e decât un singur rând. Hai, două. Iar acolo e bătaie între influenceri, că și ei s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie. Ei sunt oamenii ăia care îți spun ce să faci, cum să faci, ce e cool și ce e boring, cum e noua lume și că tu nu ai cap să gândești singur, așa că ai face bine să le asculți lor sfaturile, dacă vrei să ai și tu o viață.

Razna frumoasă și Razna rea

Începusem să scriu editorialul, doar că… nu știu, un gând tot scotea capul dintre idei, ca o veveriță pe care nu te poți supăra, oricât ar fi de obraznică, pentru că este frumoasă. Și pentru că frumusețea ei nu face atâta rău cât ar denunța un gospodar serios, nu pot decât să o iubesc. E și uitucă pe deasupra, habar nu are pe unde își îngropă comorile. Nu ține cu dinții de ceea ce a adunat cu atâta pasiune, iar asta îmi place și mai mult. Risipitorii însămânțează lumea cu viața. Așa că m-am luat după coada ei roșcată, să văd în ce scorbură a minții mă duce. Firește că a fost vicleană și am pierdut-o în hățiș, ocupată cu teme care nu o interesau. Am rămas așa, o vreme, între subiecte. Că așa se întâmplă, un subiect trage după el altul, într-un joc al problemelor.

Mangafaua ne privește galeș din oglindă

Celor care vor pune eticheta de discriminare le voi spune să nu se pripească. Nu există agresor, nu există victimă. Doar lumi fără dialog. Separate de generații. Azi, într-un spațiu aleator își întâlnesc granițele zgâriindu-se reciproc. Două tăceri, niciodată o mână întinsă, nici măcar un reproș, nici măcar un gest de înțelegere. Fiecare cu dreptatea lui, fiecare cu rutinele lui. Două tăceri ostile cât o viață. La mijloc, o fetiță care va învăța să îi fie frică sau, cine știe, să disprețuiască. În orice caz, toată viața va ocoli ce nu va înțelege. Nu va negocia, nu va cere dreptul ei la cateva reguli de bun simț într-un spațiu comun de conviețuire.

Omul de care te poți lipsi - Rezerva

A devenit un mod de viață să stai cu ochii în telefon; pe trecerea de pietoni, în metrou, la o petrecere și, uneori, chiar și în cadă. Acolo e miezul, acolo e viața, lumea care te vede, chiar dacă ai doar 45 de urmăritori (nici pe scara blocului nu sunt mai mulți). Tendința este să pleci de pe FaceBook, unde au rămas toți moșii și toate babele, cu parastasele și comemorările lor, cafeluțele de dimineață cu sclipici și trandafirici care clipocesc în limba engleză: good morning everybody, love you, kiss you! (de pisici nu zicem nimic, da?)...