Ei da,
Mă sculasem devreme (pe la trei și ceva) cu imaginea ta în cap. veniseși pe la mine, oricum nu locuiam acolo. era o
cameră luminoasă, enormă cu ferestre ce-ncepeau de la jumătatea gambei și se terminau mult peste mine, având un caroiaj
din pătrate despărțite de plumb de parc-ar fi fost vitralii, pe care eu le pictasem cu dâre subțiri, colorate voios, te
dezbrăcaseși și-ți văzusem vârtejurile de păr castaniu dintre coapse. ai pus peste țâțele molcome o bluză ca neaua și
ți-ai tras niște chiloți imaculați peste albul pielii de unde ți se vedeau buzele rozalii și ai rămas în picioarele
nesfârșit de albe cu ochii vioi zâmbindu-mi. m-ai întrebat ce mâncăm pentru că ai o foame de lupoaică tânără. ți-am spus
să ai răbdare că nu stric surprizele. te-ai lungit pe canapeaua de lângă masă sprijinindu-ți capul zâmbitor de un cot
așezat în pernă, te-ai întors și ai mârâit adulmecător. te-ai acoperit cu un cearșaf aproape, de ți se vedeau
rotunjimile din spate ale picioarelor și m-am aplecat să ți le sărut... aici visul s-a-ntrerupt. după cum ți-am mai
spus, m-am îndreptat înspre baie și m-am spălat după ce-am citit dintr-o antologie cu poeți germani *95. am făcut
cafeaua, m-am așezat la calculator, am aprins o țigară și-am început să-ți scriu poemul aceasta ușor pornografic...
(*95 simțeam nevoia să fiu absolut curat ca și când, în vis, te-ai fi lăsat pe spate desfăcându-ți genunchii să mă lași să te
degust și camera s-ar fi umplut cu mirosul tău de poame coapte, iar vara ar fi început brusc în plină iarnă)
Din volumul în apariție: despre însumi, 2025
