Despre însumi

Ei da,
Mă sculasem devreme (pe la trei și ceva) cu imaginea ta în cap. veniseși pe la mine, oricum nu locuiam acolo. era o cameră luminoasă, enormă cu ferestre ce-ncepeau de la jumătatea gambei și se terminau mult peste mine, având un caroiaj din pătrate despărțite de plumb de parc-ar fi fost vitralii, pe care eu le pictasem cu dâre subțiri, colorate voios, te dezbrăcaseși și-ți văzusem vârtejurile de păr castaniu dintre coapse. ai pus peste țâțele molcome o bluză ca neaua și ți-ai tras niște chiloți imaculați peste albul pielii de unde ți se vedeau buzele rozalii și ai rămas în picioarele nesfârșit de albe cu ochii vioi zâmbindu-mi. m-ai întrebat ce mâncăm pentru că ai o foame de lupoaică tânără. ți-am spus să ai răbdare că nu stric surprizele.