Există o poziție a corpului în care poți muri pur și simplu, fără nicio cauză. Foarte puțini oameni cunosc lucrul ăsta, fiecare crede că pentru a muri trebuie să suprimi funcționarea inimii, ori a creierului, să distrugi ficatul sau să scoți din trupul omului tot sângele. Sigur, și astea sunt căi prin care poți să instalezi moartea, dar ele sunt dureroase și cel puțin inestetice, pe când a te pune în acea poziție te asigură că vei ajunge să cunoști finalul cel mare fără niciun fel de suferință și, mai ales, lăsându-le celor rămași în această lume o imagine plină de frumusețe.
Nu știu cum numeau vechii egipteni – cei care au descoperit-o – această poziție, toate papirusurile care vorbeau explicit despre ea au fost distruse ori pierdute. S-au păstrat doar aluzii, răspândite pe ici pe colo, pe câte un ciob îngropat sau pe marginea capacului vreunui sarcofag. Nu mai există nici măcar speranța că numele poziției va fi aflat vreodată. Ne mulțumim cu varianta transmisă din gură în gură, de-a lungul miilor de ani, care poate să fie puternic alterată, datorită cunoscutului fenomen al distorsionării mesajului la aproape fiecare transmitere. Dar, pentru că altceva nu avem la dispoziție, numim acea poziție cu numele BOAZ.
Atunci când intri în poziția BOAZ, nimeni dintre cei aflați în jurul tău nu observă ceva deosebit. Doar marii artiști ai dansului, dacă s-ar nimeri prin preajmă, ar remarca, eventual, caracterul supra-pământean al posturii. Însă nici ei nu ar putea înțelege că în acel moment se află în apropierea trecerii și că exact suflul neantului este cel care generează frumusețea.
Poziția BOAZ este individuală. Ea diferă de la om la om precum diferă amprenta degetului mare. Altfel, ar fi simplu: oricine ar găsi un mort în poziția BOAZ i-ar face o fotografie și toată lumea ar afla imediat despre ce e vorba. Pentru fiecare om există o poziție BOAZ care este a lui și numai a lui, oricine ar căuta să-l imite ar face o inutil. Din când în când, este găsit câte un trup a cărui moarte nu poate fi explicată de nimeni. Autopsiile arată o sănătate perfectă a tuturor organelor, nu există nicăieri niciun fel de semn care ar putea vorbi despre folosirea unei arme, nicio urmă de substanță străină nu este găsită în sângele mortului.
Singurul lucru remarcabil este frumusețea poziției cadavrului și liniștea de care este cuprins oricine se apropie, liniște pe care unii o compară cu cea pe care o încerci în fața oceanului care se odihnește. Desigur, e vorba de poziția BOAZ care, pentru cunoscători, este semn al voinței dispărutului de a părăsi această lume.
Biserica nu vorbește despre minunata poziție, pentru că oamenii ar încerca să o afle și, neavând cum altfel decât din întâmplare sau de la inițiați, către ceruri s-ar înălța uriașe valuri de rugăciuni cu textul „Doamne, descoperă-mi mie, nevrednicul, poziția-pozițiilor, prin care pot veni la ține fără durere, întristare și suspin”, ceea ce ar pune în pericol întâietatea rugăciunii „Tatăl Nostru”, pe care însuși Mântuitorul ne-a recomandat-o. Mai mult, pentru că poziția BOAZ nu poate fi considerată sinucidere, întrucât ea nu afectează în niciun fel integritatea templului lui Dumnezeu care este trupul omului, Biserica n-are niciun motiv s-o condamne și, atunci, preferă să o ignore.
