Carmen
Carmen se ridică din pat obosită. Dormise, dar sufletul ei nu mai avea energie și se simțea de parcă s-ar fi întors
dintr-o bătălie proastă, în care lăncile erau mișto-uri de doi lei și adversarii niște mafioți retardați care nu vedeau
nimic în fața ochilor decât să mătrășească pe oricine le stătea în cale. Era constipată de nervi și epuizare și singurul
lucru care o motiva era mirosul de cafea de pe tejgheaua din bucătărie.
