Poezii

Integrare în ratare
și zic: nu-mi mai urla proasta proștilor, a trecut anotimpul egoismului selectiv când idolatrizam pielea de om dungată. globalizarea durerii mă face să privesc nostalgic umbra. camuflez poligrafia neștiinței în râsete și cuvinte răsuflate.
oprește caruselul întrebărilor, avem doar idei decolorate, niciodată răspunsuri.
am revenit în laborator. cum prea bine știi mă interesează chimia (umană).
prin urmare
citești în eter
lumina anesteziază