Poezii

caii mei negri...
țin minte tot... și frunzele veștede,
și cerul spart de ploaie,
și toate cuvintele frânte pe buze.
tot țin minte…
iar niciun răspuns e un răspuns.

sunt mai nebună ca luna plină…
nu mai aud nici un alt glas,
nu mai văd nici o singură culoare,
doar caii mei negri nechează.