Aner

(fragment de roman)

Aner nu era bolnavă de nimic sau, cel puțin, maică-sa așa o învățase, să fie suficient de umilă cât să povestească doar ce o interesa pe femeia de care depindeau. Poate era un fel de a-i reaminti că Aner se eliberase de orice formă de recompensă și că nu era nevoie ca Seño să treacă pe la ea, să-i vorbească, nici măcar înainte de patru după-amiaza, oră pe care o respecta și care se putea spune, când era vorba de ieșirile cu prietenele.