Poezii

Podul lui Singer
Sunt oameni de iarbă
care se iubesc în parcuri,
și paznicii trec fără să-i vadă.
Sunt oameni de fier
care-și spală trupul în flăcări,
și atingerea lor topește gratiile.
Sunt oameni de pământ
care își lasă hainele în șifonier,
când se întâlnesc cu copacii,
pentru că hainele îi fac să se bâlbâie.
Toți pleacă la fel
ca pentru o plimbare în grădină,
lăsând în urma lor ușa larg deschisă.

Touslesgoûts

Sunt o femeie fericită. Sunt cea mai fericită femeie! Am 93 de ani și... și sunt îndrăgostită!...

Gândul meu are încă picioare bune, picioare care nu au uitat drumul ușilor care se deschid mereu înspre tine. Acolo unde eu ascult orbește... ușile/ ușile, cu înțelepciune să le deschidem! Așteaptă, nu te grăbi cu deschisul..., că mai întâi vine să luăm aminte...!

De ce, Doamne?! De ce simt încă gustul dulce al pedepsei Tale în colțul buzei și gingia mea salivează când simte gustul păcatului... plăcerea din vârful degetelor... plăcerea din vârful papilelor gustative, măruntele vârfuri ale infinitelor crime comise de memorie...