Policulturalismul

La mijlocul secolului trecut, grupuri disparate de teoreticieni încercau să rezolve conflictul interetnic în statele multiculturale, propunând schimburile de elemente culturale interetnice ca pe o creștere a valorii existente deja. Atât în spațiul Yugoslav, cât și în Canada, se propunea un model cultural nou, în care se valoriza și încuraja schimbul de tradiții și obiceiuri între diferitele etnii și se încuraja îmbogățirea culturii cu elemente alogene, care, pentru prima oară, erau valorizate și nu mai erau văzute ca fiind o contaminare a purității aceleia dintre culturi care era considerată superioară.

În Yugoslavia, se încerca integrarea celor trei culturi dominante, bazate pe religie (ortodocși, catolici și islam) cu ateismul comunist. În Canada, se încerca integrarea inuiților în statul modern de tip european. Această integrare, bazată pe valorizarea elementelor adoptate intercultural, arăta pentru prima oară că nu există culturi superioare ori inferioare și că importante sunt elementele culturale relevante, care pot proveni din orice tip de cultură, fie locală, fie alogenă.