Poezii

Podul lui Singer
Burghiu, amintirea sfredelește lemn tare
tot spectrul boacănelor din Lobstein
ciocanul dogarului Aron „nagytata” al meu
din Ștefan colonia minerească
poc-poc poc-poc poc-poc niciodată
familiei noastre nu i-a lipsit vreo doagă
cercurile erau mereu prinse la locul lor
cât aer de sfințenie aveau mâinile de funingine â
cum luminau când sorbeau supa alburie de salată
Rebeca i-o servea mereu cu o față ursuză și neagră
așa arăta huila furată de Zghemberi după Cox Hedi
era specialistă în remaiat de ciorapi
se poticnește dintr-o dată burghiul
nu mai știu dacă locuia la Nivelt în blocul artiștilor
ori undeva lângă Tora