„Tu faci parte din istoria orașului ivit dintr-un anume fel de sare, unde copacii de pe străzi, din parcuri, scuare au frunzele nemișcat-strălucitoare, stadionul, casele, blocurile ţin în ziduri mici forme de soare, iarba are fire-cristale, când e ceaţă sau noapte lumina tare a becurilor din depărtare aduce tăcut aminte de o veche salină, mină în care gemele îi reflectă în zare pe oameni, doar în albe nuanţe, de sărbătoare; din când în când apar peste tot picuri de sare, ce spală și dizolvă încet, produc o geografie schimbătoare, o mare ce crește încet, vălurind, în așteptare sub lumina necreată, izbăvitoare, apoi o formă nouă a orașului răsare, căci nori dinspre o nemișcată mare vin și cern sare, atunci peste tot cresc mall-uri și fabrici, străzi, mașini, grădini, clădiri orbitoare în alcătuirea lor, la fel animale, păsările care-s peste tot mișcătoare și viaţa reîncepe, cu o caldă voinţă, stăruitoare, binevoitoare, iubitoare, poate până la urmă, sub o altă înfăţișare, vom străluci fără niciun defect și noi întru Tine, sare lângă sare, sare.”
